A fi, ... sau a nu fi Creştin

A fi, ... sau a nu fi Creştin
Sunt două lucruri separate
Care nu pot sta alăturate,
Căci drumul lor le e străin
Şi-a fi-mpreună e un chin
Cu mari eforturi disperate,
Căci inima, nu se împarte.

A fi Creştin, spre-a birui
Nu-i o expunere-n afară,
Ca altora ce văd să pară
Căci soarta ţi-ai pecetlui
Prin ce arăţi că-ai stărui,
Ci-ar trebui eul să moară
Din fiinţa ta el să dispară.

A fi, ... sau a nu fi Creştin
Sunt aspiraţii ce nu merg
În sensuri care converg,
Spre-armonizare se abţin
Căci ele au un alt destin,
Ce separat, şi-l şi-nţeleg
Pe care-l văd altfel întreg.

A fi Creştin, spre-a reuşi
Nu ţine de-o mărturisire
Când este goală de iubire,
Ci mai întâi trebuie-a păşi
Fiinţa spre-a-ţi desăvârşi,
Având deplina convertire
În Domnul să ai mântuire!

Flavius Laurian Duverna
16 februarie 2013