El vine!


Ce minunate vorbe se-aud în adunare,
Și ce sublime gânduri, și ce solii vestesc,
Cuvinte preafrumoase ce pot fi roditoare,
Dacă în inimi oameni ogor desțelenesc...

Dar vai! Câtă minciună mânjește-acum locașul
A cărei locuință o cere Duhul Sfânt!
Și câtă viclenie și bârfă! Căci pizmașul
Se-mbracă-n haine albe de om curat și sfânt.

Zădărnicită pare a Domnului lucrare
De-așa duplicitate ce pârjolește tot...
Și totuși, El conduce în greaua încercare
Sensibil în simțire la orișice raport.

Iată-L, Se-mbracă-n slavă! Căci nu mai este vreme
De ascultat în Templu la rugăciuni fierbinți!
El vine cu răsplată pentru oricare vreme
De imoralitate ori fapte-n umilinți!