Marcu 14:3
"Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul,
a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat,
foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus."

O femeie din cetate a aflat
Ca Isus Hristos la masa
Era de Simon invitat-
L-a poftit la el in casa!

Dar Isus nu a primit cinste
Simon L-a neglijat tare,
Si nu I-a dat putina apa
Sa-si spele praful de pe picioare.

Si iata de la o pacatoasa
Ce multe lacrami a varsat,
Isus primise cinste-n casa!
Picioarele I le-a spalat!

Chiar cu-a ei lacrimi-rau curat
Stergar si-a pus chiar parul ei
L-a pretuit pe Imparat
Dand ce-i mai scump in dreptul ei

Pe capul Lui mir a turnat
Pe cand la masa El sedea
Picioarele I-a sarutat
Fiindca mult, mult Il iubea!

Miros puternic, nard curat
Un vas ales in ceas de seara
Pentru al nostru Imparat
Ce e a inimii comoara.

Era un vas de alabastru
Cu mir frumos mirositor
Dar ucenicii... ce dezastru!
Priveau cu gand acuzator

Chiar si leprosu-n gandul lui:
"Acesta dac-ar fi prooroc
ar sti ca cea din fata Lui
nu e o sfanta, chiar deloc!"

Dar Isus, stiind gandul lui
A vazut ce putin iubea
Si-a ramas c-un gust amarui
Caci dragostea n-o-ntelegea

Caci trupul Lui se pregatea-
Pentru-ngropare a fost uns;
Iar cel pierdut, tristul Iuda
S-a dus sa-L vanda pe Isus.

Ca acest vas, eu vreau a spune:
Doresc sa-mi fie inima
Sa raspandesc-naceasta lume
Isuse doar mireasma Ta!

Vreau ca sa vada, cei ce nu vad
Caci Tu esti mai de pret c-argintii
Si sa ridic pe cei ce cad,
Pe cei pierduti in greul noptii.

Caci pacatoas-am fost si eu
Si Tu Isuse m-ai salvat
De-aceea, Te laud mereu
Prin viata mea, Mare Imparat!


Amin.