Toate trec, dar să rămână bucuria
E tot ce ţi-ai dorit de la-nceput.
În viaţa ta domnească, armonia,
Nu crudele amintiri ce-s din trecut.
Toate trec, dar să rămână bucuria,
Căci ea e tot ce-n lume ţi-a rămas.
Ea leagă drumul tău cu veşnicia,
Şi-ţi dă puteri să mergi înainte, pas cu pas.
Toate trec, dar să rămână bucuria,
Căci fără ea aici, în lume, eşti pierdut.
E cea care conţine-n ea tăria,
Ce-ţi dă puteri să fii ca la-nceput.
Toate trec, dar să rămână bucuria,
Căci tu, prin ea, primeşti din nou puteri.
E cea care ţi-a îndulcit pruncia
Şi cea care te-nvaţă-acum să speri.
Toate trec, dar să rămână bucuria,
Căci ea-i venită de la Dumnezeu.
În ea-i cuprinsă toată veşnicia,
Cu ea tu poţi să treci prin orice greu.