Isuse, ce-aș putea acum să-Ți spun
Când traiul meu întreg e o ruină,
Iar vise, răsărite doar, apun
În disperarea fără de lumine.

Nelegiuit fusesem zămislit
Și sufletu-mi păcate doar adună –
Eu și în Fața Ta am fost greșit
Și mie îmi făcui soarta nebună.

Nu mai țin minte-n viață ce-am făcut,
Dar Tu ești drept, Isuse, când mă judeci
Cum mă tot coboram din început
Privirea mea nu poți să n-o întuneci.

Scapă-mă, Doamne, din nelegiuiri,
Ferește-mă din calea muribundă,
Iar visul meu pentru neprihăniri
Nu îl lăsa-n uitare să s-ascundă.

Mă spală-n Mila Ta și cu isop
Să pot a fi mai dalb decât zăpada,
Îndreaptă-mă să am în viață-un scop
Și luminoasă de-a-mi suna balada.

Naște în moartea mea pe omul nou,
Zidește-n piept o inimă curată,
Trecutul meu rămână ca ecou
Ce s-a-ntâmplat odată... doar odată.

Toarnă-mi în mine Duhul Tău cel Sfânt,
Dă-mi bucuria Mântuirii Tale
Și, Doamne, Te-oi slăvi pe-acest pământ
Cu sufletul meu părăsit de jale.

Voi spune tuturor de Mila Ta
Cu viața mea lucindă-n mulțumire,
Din inimă Te-oi binecuvânta
Cu orice picătură de iubire.

Zdrobit am fost în trup și în rărunchi,
Dar îți aud, Isuse, îndurarea...
Dă-mi, Doamne,-n piept de raze un mănunchi
Să-Ți lumineze-n jurul meu Salvarea.

Ridică Templul Tău din cortul meu
Și pe altarul lui Ți-oi pune-n față
Să-ți ardă Ție, Doamne Dumnezeu,
Oricare palpitație de viață.