Spune-mi... spune-mi, inimioară
De ce plângi în nopţi târzii?
Câte doruri te-nfioară
Şi te cheamă spre vecii?
Spune-mi, gândule hoinar
Ce te-nalţi spre galaxii
L-ai văzut cumva acolo
Pe Domnul din veşnicii?
Şi de-ai întâlnit în drumu-ţi
Pe Acel ce m-a salvat,
Spune-o vorbă de-alinare
Sufletului zbuciumat!
De atâta timp aşteaptă
Şi tânjeşte, suspinând...
Multe nopţi a stat de veghe
Şi-a strigat spre cer plângând!
Spune-i, gândule hoinar,
Spune-i că din ceruri, sus,
Îl veghează cu iubire
Soarele fără apus!
Spune-mi... spune-mi, inimioară
Nu simţi tu, pe Duhul Sfânt
Ce în pace te-nfăşoară
Şi spre cer îţi dă avânt?
Vulcan-20-02-2013
Mary
pacea şi o linişte dulce, care îl întăreşte pentru a da piept cu ispitele zilnice care se pun de-a curmezişul drumului spre mântuire cu viaţa ei veşnică.
Domnul să vă dea multe binecuvântări cereşti!
Versuri mângâetoare, care aduc alinare, bucurie și „aprind un soare dulce în sufletul umbrit”Domnul să-ți dea însuțire mai departe!