E ger în nopţile vegherii
Autor:
Victor Bragagiu
|
Album:
Rugăciune în Cale
|
Tematica:
Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 20/02/2013
Resursa adaugata de bragagiu in 20/02/2013
E ger în nopţile vegherii,
Zăvozi lupeşte urlă-n lună,
Dar prospeţimea primăverii
De-acum, simţindu-se, răsună.
Cad fulgi ca suflete de îngeri
Zdrobiţi de bezne şi de stele,
Dar năzuinţa ne distinge
Albastul iz de viorele.
Cât nu ar drege moşul Faur,
Cât iarna n-ar ofta de jale
I se împuţinează zaua,
Iar gheaţa parcă e mai moale.
Dacă nici nu visam nădejdea
De mărţişori cu-aşa omături
Prin fulguindele odăjdii
Ni-i potrivim acum pe piepturi.
Nu-i o speranţă din credinţă -
Ştiinţa-i din încredinţare,
Chiar dacă-atingem neputinţa
Ea nu ne sparie şi doare.
Vin zile-n cârduri pretutindeni
Cu aer de călduri de pâine
Şi nimeni nici nu va surâde
La scheunările de câine.
Este tăria împlinirii
Făgăduinţelor râvnite
Când anotimpul înfloririi
Învie Dragostea-nainte.
Că inima privind sfioasă
La zămislirile poveştii
S-a fâstâcit necredincioasă
Văzând că totul se-mplineşte.
Zăvozi lupeşte urlă-n lună,
Dar prospeţimea primăverii
De-acum, simţindu-se, răsună.
Cad fulgi ca suflete de îngeri
Zdrobiţi de bezne şi de stele,
Dar năzuinţa ne distinge
Albastul iz de viorele.
Cât nu ar drege moşul Faur,
Cât iarna n-ar ofta de jale
I se împuţinează zaua,
Iar gheaţa parcă e mai moale.
Dacă nici nu visam nădejdea
De mărţişori cu-aşa omături
Prin fulguindele odăjdii
Ni-i potrivim acum pe piepturi.
Nu-i o speranţă din credinţă -
Ştiinţa-i din încredinţare,
Chiar dacă-atingem neputinţa
Ea nu ne sparie şi doare.
Vin zile-n cârduri pretutindeni
Cu aer de călduri de pâine
Şi nimeni nici nu va surâde
La scheunările de câine.
Este tăria împlinirii
Făgăduinţelor râvnite
Când anotimpul înfloririi
Învie Dragostea-nainte.
Că inima privind sfioasă
La zămislirile poveştii
S-a fâstâcit necredincioasă
Văzând că totul se-mplineşte.
Statistici
- Vizualizări: 933
- Export PDF: 23
- Comentarii: 4
- Gramatical 1
- Diacritice 1
- Conținut 1
Opțiuni
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
TARE.Este biblic ca atunci când prurocia ÎNTÂLNIRI PE NORI,va fi făcută TARE ,prin împlinire,noi,să nu ne bucurăm de scheunatul câinilor acestei lumi care rămân jos ci să ne întristăm șichiar să plângem,că-ci unii rămân jos din pricina noastră.Eminunat că în acele zile
SECERĂTORUL VA AJUNGE PE SEMĂNĂTOR șicuptoarele de PÂINE a Domnului vor lucra din plin
aducând exploziv îflorirea ultimei primăveri pământești,înainte de vara DE O MIE DE ANI. Dar vorba ta frate iubit,am o mică întristare,că-ci eu iubesc MULT DUHOVNICESC la vedere și puțin
firesc ascuns în versuri.Nupot să nu remarc pașii mici a învingerii ierni,cu amănunte:înmoierea
gheții care ține pământul strâns în păcat, mărțișorul nădejdii strălucind acum LA VEDERE pe inimile
celor mântuiți șivrășmașul ,moșul faur înfrânt șiauzul duhovnicesc;GLORIE!!! Multă pace!