Am vorbit cândva, odată,
Unui om!Un mare domn...
Şi i-am spus de pocăinţă...
El mi-a zis că sunt bufon...
I-am vorbit de mântuire!
El a râs.."Eu sunt cu şcoală"
Când deodată cu uimire,
N-a crezut că o să moară!
El spunea că mântuirea
E un mit copilăresc,
Şi astăzi creştinătatea
Toţi pe toţi se aburesc!
Când vorbea din neştiinţă
Ce avea multă, din cărţi!
De mai multe ori, îmi pare,
Parcă de mai multe dăţi...
Ochii au slăbit deodată!
Şi la doctor a fugit.
Era prima telegramă:
V-a pleca, ca un venit!
Mâinile îi tremurară,
Şi cu un uşor oftat,
Moartea crudă, seculară,
Iarăşi l-a telegramat!
Telegramele sunt scurte!
Oboseli,dureri, migrene,
Accidente mici,se-ntâmplă!
Uneori vin cu sirene...
Ba un junghi direct în spate,
Ba te doare un genunchi,
Sunt doar nişte telegrame,
Că eşti tânăr, sau cărunt!
Şi aşa pe nesimţire,
Omul meu nu s-a lăsat!
El e tare în putere!
Vai!e slab...şi cu păcat!
Ce Isus?ce mântuire?
Ce creştini?ce Dumnezeu?
Toate sunt doar o prostire...
...Moartea îi scria din hău...
Ultima mea întâlnire,
Cu acest om cultivat,
S-a lăsat cu amânare,
De la iad, înspre păcat!
El mi-a spus că-i obosit!
Nu ştia ca să citească,
Telegrama ultima
Poate să se pocăiască!
Şi-a plecat!Şi dus a fost!
Azi am fost la el la mort!
N-a ştiut ca să citească
Telegrama morţii dată!
Dumnezeu te rabdă mult,
Dar te judecă pe loc!
Dacă nu te pocăieşti,
Vei scăpa de iad ,de foc?
Î-ţi trimite telegrame,
Solul negru din infern,
Pregăteşte-te din timp,
Că sicirul e de lemn!
Nu sta sus cu mâna-ntinsă!
Eşti chemat la mântuire,
Să te pocăieşti odată!
Mâna-i doar un semn...şti bine...
Dar schimbarea e totală!
E un semn de veşnicie...
Nu cu mâna fă tu semnul,
Mântuirii ca să vie!
Ci cu pocăinţă sfântă!
"Astăzi eu mă pocăiesc!"
Semnele sunt telegrame!
Cu credinţă şi botez!
Astea schimbă telegrama,
Morţii, cu semnalul ei!
Dumnezeu î-ţi face semne,
Fă deci tu semne şi ei!
Când trimite telegrama
Moartea prin iuţimea ei!
Fă-i un semn cu mântuirea:
"Poţi trimite câte vrei!"
Poţi trimite telegrame,
Că eu le citesc pe toate!
Şi pe Isus eu îl simt,
Azi, mereu tot mai aproape!
Nu mă sperii,am nădejde!
Am pe Dumnezeu ca tată!
Şi mă pregătesc în veghe,
De finala telegramă!
Un fost profesor care s-a jucat cu Dumnezeu!Şi Dumnezeu l-a judecat pe loc, să nu mai înveţe pe alţii despre "Mitul Salvatorului Isus"...Dumnezeu nu-i mit, e realitate!Moartea e realitate!Din păcate pentru el, Raiul va fi un mit şi iadul o realitate!Dumnezeu nu se lasă batjocorit!Ci el te rabdă, dar nu pentru multă vreme...mare grijă la ce facem şi spunem, că ochii Domnului veghează!îmi pare rău pentru astfel de oameni, care se pierd, iar noi nu avem puterea să-i smulgem...Este unul care să piară, şi eu să nu ard?spunea Pavel...de am simţi şi noi ce simţea apostolul, toată ziua şi la toată lumea am vorbi de mântuire...Omul îşi alege locul...!Cui îi slujeşti a aceluia eşti!restul sunt combustibil de foc...
Te salutăm cu draoste ,în numele domnului nostru Isus.
Fratele Cornel și sora Ana.