Eu nu mi-am respectat cuvântul


Eu nu mi-am respectat cuvântul
Pe care l-am promis cândva
Căci inima, sufletul, gândul,
Tot ce-avea lumea îşi dorea.

Aflasem multe despre Tine,
Credeam că pot să Te slujesc
Dar mă gândeam numai la mine;
Îmi era greu ca să sfârşesc

Cu lumea şi a ei plăcere
Şi cu distracţii nesfârşite,
Iubiri şi tainice mistere
Care-mi erau nelămurite.

Cu prietenii nepotrivite
Ce la cădere mă duceau,
Fapte făcute, negândite
Dar, care mie îmi plăceau.

Îmi era greu să le uit toate,
La ele să pot renunţa.
Ba chiar credeam că nu se poate
Să scap de tot ce mă robea.

Ştiam mult despre Dumnezeu
Dar şi în lume îmi plăcea
Şi-n viaţă oscilam mereu
Făceam doar ceea ce-mi plăcea

Şi nu m-am dus, Doamne, cu Tine.
Ce am promis, tot am uitat,
Voiam să fac doar ce-mi convine
Şi-ncet, încet m-am depărtat.

Eram activ în adunare
Când rar pe acolo mai dădeam.
Ştiam vorbi cu fiecare
Şi din Cuvânt mult cunoşteam.

Dar tinereţea-i furtunoasă;
Viitorul îmi era înainte.
Voiam să-mi fac viaţa frumoasă,
Să nu mă-ngrop în cele sfinte.

Căci aveam timp de pocăinţă
Târziu -când mai îmbătrâneam-
Să mă întorc cu umilinţă
La Domnul în care credeam.

M-am depărtat de adunare,
De oamenii cei credincioşi.
Îi ocoleam pe fiecare
Când îmi păreau că-s prea curioşi

Unii, chiar mă mai căutau
Să-ntrebe ce s-a întâmplat.
Cu cât mai mult mă întrebau
Să-i ocolesc am preferat.

Timpul trecea, n-au mai venit
Şi nu mai eram deranjat.
În lumea mare am pornit
Ca să trăiesc cu adevărat.

Nu mi-a păsat c-am fost crescut
Ca să-L slujesc pe Dumnezeu.
Acum făceam exact ce-am vrut;
Voiam să mă conduc doar eu.

În alt oraş eu am plecat,
Un loc de muncă mi-am găsit.
Aicea mult n-am căutat
Dar mulţi prieteni mi-am găsit

Puteam pofte să-mi împlinesc
Pe care nu le-am cunoscut
Să fac doar ceea ce-mi doresc,
Să-nvăţ ceea ce n-am ştiut.

Voiam ca să gust fericirea
Şi libertatea mult dorită
Dar am trăit dezamăgirea -
De Diavol mi-a fost pregătită.


va urma