Natura loc de partasie

În inima ta,o știu, e un gol,
Ce strigă,te doare,în negru târcol.
Și cauți întruna, de toți să-l ascunzi,
Așezându-ți în față doară pietre și stânci.

Dar privește-n natură.Ridică-te sus!
Admiră-l pe soare: la răsărit și-n apus.
Și clarul de lună ce reflectă senin,
La iubirea Divină,care-a curs pe deplin.

Observă și iarba și floarea și cerul,
Cum descâlcesc în tăcere misterul:
Cum ne împacă El ,Tatăl pe noi,
Tu și cu mine, un praf, un noroi!

Și vezi cum valoare prin cruce ne-a dat,
Prin sângele scump de copil de-mpărat!
De-aceea te scoală ,și nu dispera,
Poftește la Nuntă, veșmânt alb îți ia!

Caci Tatăl și Fiul ,și Duhul Prea Sfânt,
Te vor sus în ceruri,nu-n colb pe pământ.
Azvârle spre cer , griji , nevoi ce te rod,
Și fii mărturie, un sol prin norod!