Floare de stânca
------------------------
Ce-n albu-Ţi sfânt, cântă,
Cu nume-aşa rar,
Cu norul, hotar...
Să-Ţi fie aproape,
Şi-n zori şi în noapte,
În rugă-i, sfânt, şoapte...
De Tine, nimic, n-o desparte.
Mai sus de-nălţimi,
Aşezată pe culmi,
Ninsă de nori,
Colindată-n fiori,
De-ndurări şi iubire,
... Îi eşti drag şi sfânt MIRE.
... Ea cântă-o cântare,
Se uită-n spre soare,
Şi-aşteaptă Iubitul,
... Pe buze-I peţitul,
S-o ducă în slavă,
Cât mai degrabă...
De-aceea, sub nori,
Cu lacrimi de flori,
Nori urmărind...
Spre ceruri cântând
Se ţine: MIREASĂ!
De şoaptă aleasă,
A Mirelui Sfânt,
S-o ducă... Acasă.
frumoase și melodia armonioasă a iubirii, mângâind sufletele noastre.Minunată baladă, Dumnezeu
să ne ajute să fie o realitate în viețile noastre.Ar fi nepotrivit să te felicit pentru că la tine este ceva
obișnuit să scrii atât de bine, dar îi aduc laude și mulțumiri Lui Dumnezeu pentru că îți dă versuri
atât de frumoase.Să fii întotdeauna binecuvântată de Domnul, sora Sanda dragă.
De forfoptirea de peaţă,
De încleierile humei,
Spre prospeţime de Viaţă!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!