Singurătate
Poți să stai în văzul lumii, plin de har, apreciere,
Și să ai pustiu în suflet, să n-ai pic de mângâiere…
Pentru că a ta durere nu e nimeni s-o priceapă,
Și mulțimea e un soare care-ți lasă viața seacă.
Poți să fii in centrul scenei, sub lumini de proiectoare,
Și în suflet să ai noapte, întuneric, disperare...
Ochiul tău, cătând spre viață, este orb și fără vlagă,
Nu discerne adevărul, nu e rost să-l înțeleagă.
Poți să dirijezi concerte, oameni să impresionezi,
Muzica sublim să cânte, ca parfumul în livezi...
Totuși inima să-ți plângă, de tristețe plină, plină,
Căci urechea ta e surdă, ca o viață de rutină.
Poți să-mparți cu dărnicie, altora sfaturi, povețe,
Și-nțelept să fii și faima drumuri noi să te învețe...
Totuși sufletul să-ți spună, c-ai nevoie disperată,
Să găsești tu călăuză, ca să mergi pe calea dreaptă.
Orice-ai face orice-ai spune, totul este trecător,
Doar o singură valoare, umple viața-ncet, ușor…
E iubirea ce deschide, ochi, urechi, suflet deplin,
Ea aduce viață, pace, rîu adânc, curat și lin.
Credinta nu depinde de ceilalti,oricat de interesanti, de numerosi sau de influenti ar fi ei. Credinta depinde doar de cum te raportezi tu in fata lui Dumnezeu, pentru ca la urma urmei, fiecare moare ...singur!
Și totuși să fii singur.
Pentru că nu este nimeni,
Care să-ți înțeleagă durerea."
Foarte frumos...Foarte adevarat... Aceasta idee m-a urmarit mult timp, mai ales la inceputul umblarii mele cu Domnul, eram inconjutrata de oameni dar atat de singura...Doar Domnul m-a inteles si in final...prin credinta in El, am primit o pace launtrica, ce nu poate fi descrisa. Adevarat ca toti murim singuri, ca trup de carne dar, moartea aici in trup, e un castig, daca traim in Cristos, iar acolo in vesnicii vom fi impreuna cu El. Ce bucurie sa avem incredintarea aceasta, impreuna, Mireasa si Mirele pentru eternitate! Fii binecuvantat! Deosebita expunerea!