Ce aş putea să-Ţi dau Isuse, când toată lumea e a Ta?
Cum pot să răsplătesc lucrarea ce ai făcut în viaţa mea?
Mi-ai pus picioarele pe stâncă când bâjbâiam în noaptea grea,
M-ai dus la ape de odihnă, precum păstorul oaia sa,
Din dragoste, mi-ai dat povaţă şi-ai pus în mine-nviorare,
Mi-ai dat puterea de-a învinge orice ispită pe cărare,
Atunci când încercarea vine şi trupul meu îngenunchează,
În duh sunt tare, căci Isuse, prin Tine mintea mea e trează.
Cum să-mi arăt recunoştinţa, iubitul meu din veşnicie,
Şi ce-aş putea să fac mai bine, să-Ţi dăruiesc Isuse Ţie?
Orice-aş gândi, în limitarea ce-o am ca om pe-această glie,
Nu aş putea sfârşi căci Doamne, numai prin Tine am tărie.
M-ai uns cu mirul sfânt pe creştet, mi-ai dat prin har a Ta iertare,
Ai revărsat Izvorul Vieţii şi-atâta binecuvântare,
Ce aş putea să-Ţi dau Isuse, când toată lumea e a Ta?
Al Tău e cerul şi pământul, a Ta e însăşi viaţa mea.
De-aceea Doamne vreau ca astăzi şi mâine şi întotdeauna,
Să Îţi slujesc cu bucurie, să Te slăvesc căci numai una,
Este iubirea jertfitoare, ce ne-a lăsat-o Dumnezeu,
O dragoste ce n-are margini, căci ni l-a dat pe Fiul Său,
Înalţ spre cer o rugăciune: ”O, Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc,
C-ai pus un strop de cer în mine, Îţi cânt Părinte, Te slăvesc,
Deşi-s nimic, un pumn de tină, prin Tine ştiu că am valoare,
Mă dăruiesc Isuse Ţie, Tu-mi eşti deplina desfătare!"
23/02/13, Barcelona-Lucica Boltasu