Adăpost

Când vrăjmaşii, mă alungă
Şi-ar vrea să mă nimicească,
Doamne-n grija Ta cerească
Mă predau, să nu m-ajungă
Săgeţile lor să mă-mpungă,
Şi-n ascuns, să mă lovească
Sufletul, să mi-l rănească!

Când vrăjmaşi mă urmăresc
Şi vor piedici ca să-mi pună,
Doamne, cu Tine-mpreună
Merg sperând, că izbutesc
Pe drumul cel sfânt, ceresc,
Şi-orice vânt şi-orice furtună
Voia-mi sfântă, n-o dărâmă!

Când vrăjmaşii, mă atacă
Şi cu laţuri mă-mpresoară,
Şi când par că mă doboară
Fiind rău porniţi să îmi facă,
Doamne, Tu-i faci să tacă
Nu ştiu pentru-a câta oară,
Uneltirile, faci ca să piară!

Slavă Ţie, Doamne Sfinte
Turnul meu, cel de salvare,
Cetatea-mi, cea de scăpare
Ce-mi stai pururea-nainte
La viaţa-mi, să ei aminte!
Tu în dragostea cea mare,
Îmi eşti Stâncă-ocrotitoare!

Flavius Laurian Duverna
23 februarie 2013