VOM PĂRĂSI PAMANTUL


Clipa răpirii mult aşteptată,
Zborul spre Ţara Minunată,
La orizontul vieţii s-arată,
Pe raza de lumină, curată.

Învierea calcă moartea omenirii,
Şi sfarmă ura cu raza iubirii.
Legământul pune temelie sfinţirii,
Spre Paradisul nemuririi.

Strigătul adunării, răsună cu dor,
Cheamă poporul pe-al slavei nor.
Se împânzeşte albastra zare uşor,
De stolul minunat al porumbeilor.

De-n mormânt strigătul mă va găsi,
O voi lua înaintea celor vi
În trup nou, al nemuririi,
Voi zbura cu stolul de lumini,

Atrasă de magnetul mântuirii.
Condusă spre paradisul nemuririi,
Voi fi prin Legământul izbăvirii.
În Lumina eruptă din raza iubirii.

De voi fi în viaţă în ziua zorilor,
Voi primi la clipeala ochilor,
Trupul nou al neprihăniţilor,
Cu aripi sfinte pentru zbor.

Vom părăsi degrabă pământul,
Mireaso păstrează alb veşmântul.
Pe unda ce uneşte legământul,
ACASĂ, iubirea cheamă sufletul.

Gata de nuntă în neprihănire îmbrăcat,
Mântuirea vieţii în iubire a triumfat.
Vom cânta cu îngerii mărire, ne-ncetat,
Şi slavă-I vom aduce Marelui Împărat

Amin!