Sunt mulţumit de viaţa mea


O vreme, toate mi-au mers bine,
Dar ghinionul m-a ajuns.
Parcă se ţinea scai de mine,
Aşa cum părinţii mi-au spus.

Trăiam o falsă fericire
-Aşa spuneau părinţii mei-
Ce mă va duce la pierire
Dar cine s-asculte de ei?

Căci eu doream o altă viaţă,
Nu ca a lor: plictisitoare.
Voiam să aibă altă faţă,
Să-i dau alt sens, să-i dau culoare.

Aşa vedeam eu sensul vieţii -
Să facă omul ce pofteşte -
Puneam pe seama tinereţii
Să fac ce inima-mi doreşte.

Când la biserică mergeam
Voiam să-i fac mamei pe plac
Dar eu alte gânduri aveam
Şi altceva aş fi vrut să fac.

Dar când pe toate le-am sfârşit
Şi scolile le-am terminat,
Alte idei noi mi-au venit;
Ştiam acum ce vreau să fac

Ca să profit de tinereţe,
De tot ce viaţa-mi oferea,
Să nu regret la bătrâneţe
Că mult m-aş fi putut distra.

Norocul mă cam părăsea,
Afacerile se-ncurcau.
Mă străduiam cu ştiinţa mea,
Dar lucruri bune nu-mi ieşeau.

Oricât de bine calculam
La suprafaţă să rămân,
Tot eşua, nu nimeream,
Nu mai eram al meu stăpân.

În datorii mari m-am băgat
Din care nu puteam scăpa
Şi am pierdut ce-am câştigat.
Nimeni nu mă mai căuta.

Eu pritenii mi-am căutat.
Am vrut să le cer ajutor,
Dar fiecare s-a scuzat
Spunând că nu le e uşor.

Chiar cei ce bani îmi datorau
Se prefăceau că au uitat
Si se fereau, mă evitau;
De-al meu necaz nu le-a păsat

Şi răul se ţinea de mine,
Nimica bine nu-mi ieşea.
Eram convins că va fi bine,
Domnul contrariu-mi arăta.

Şi m-am zbătut în fel şi chip
Ca să ies din încurcătură,
Dar nu mai obţineam nimic;
N-aveam nici ce băga în gură

Şi mă miram ce-ntorsătură
Acum viaţa mea a luat.
Cum de cu-a mea învăţătură
N-am putut să rămân bogat?

Falsuri în acte am făcut
Ca să pot supravieţui,
Dar n-a durat mult şi-am văzut
Toate ce le puteam păţi.

Căci am fost prins şi acuzat -
Tot ce-am făcut s-a dovedit -
La închisoare condamnat,
Păcatul meu grav l-am plătit.

Mi-a fost luată libertatea
Şi viaţa bună ce-am trait,
Mi-a fost distrusă sănătatea
Iar sufletul mi-e pustiit.

va urma