Popor al Domnului iubit
Ascultă un moment îndemnul
Ce vreau ca astăzi să-ţi aduc
Căci Cel ce mi-a vorbit, e Domnul

Ajuns-am timpuri să trăim
De libertate, nu prigoană
Cu noi biserici, lux total
Fără de frică şi-ndoială

Cu binecuvântări de sus
Am fost adesea copleşiţi
Căci Domnul S-a-ndurat de noi
Fiind copiii-I preaiubiţi

Şi stă azi Domnul şi priveşte
Ce rod aducem, cum trăim
Cum proslăvim pe-Acela care
Strigăm cu toţi că Îl iubim

Trăim credinţa adevărată?
Smeriţi suntem, sau ne-am ´nălţat?
Suntem lumini, suntem izvoare
Să guşte-acel ce-i insetat?

Azi, lacrime sunt foarte rare
Iar postul, câţi mai pomenim?
Câţi mai aduc jertfe pe altare?
Câţi stau la veghe, cât iubim?

O, dac-am fi aşa de-nclocot
Cum au fost cei dintâi creştini
Atunci am şti şi am cunoaşte
Sfârşitul nost´ de pelegrini

Sau reci de-am fi, în neştiinţă
Atunci am şti că vine-o zi
Când Domnul ne-a ieşi-nainte
Şi L-am urma, că ne-ar trezi.

Dar nu suntem nici calzi, nici reci
Ca faraon, în nepăsare
Doar căldicei, o, dragii mei,
Mă doare rău această stare.

Se poate oare, chiar la noi
L-acei care-au gustat dulceţa
Să plece odat´ cu pumnii goi
O, cât de scurtă ne e viaţa.

E-un abur, ştiţi de ce-i aşa?
Căci e creată spre pierzare
S-o pierzi, să te jertfeşti în ea
Să porţi a Domnului lucrare

O viaţă ai, dar nu-i aici
Aici, e proba pentru viaţă
Aici, arăţi ce tu poţi fi
În veşnicia ce ne-aşteaptă

Cei ce-s bătrâni aici, ei ştiu
Că am dreptate ce vă spun
Dar noi, adesea ocolim
Drumul cel drept, acela bun.

Ne facem bucurii aici
Nădăjduind în tot ce piere
Dar dacă mâine vom pleca,
Ne-om mai trezi la Înviere?

Ce vom mai spune, cum vom sta
´Naintea celui ce azi poate
Ca să ne scape de la rău
Dar noi nu vrem, şi-alegem moarte?

Atunci va fi judecător
Nimic n-ai să mai faci iubite
Decât cu pumnii-nchişi şi goi
S-admiţi că ai pierdut comori
Ce ţie ţi-au fost rânduite.

Trezeşte-te tu, ce azi stai
Pe banca ta în chip senin
Pasiv la tot ce vezi şi auzi
Căci Dumnezeul tău e viu!

Şi viu te vrea, să arzi de dor
După Acel ce iată, vine.
O, Doamne, vino mai curând
Căci Te dorim, iubite Mire!