Se-ntorc zdrobite păsări călătoare
Ducând cu ele dragostea-napoi,
Căci n-au găsit un susur de izvoare
Și nici o hrană bună ca la noi.

Nu stau o clipă să plângă pe ruină,
Harnice adună, cântă, țeasă
Un dulce cuib din uscături și tină,
Căci nu-i viața viață, ca acasă.

Ne fâlfâiră triste, aripile ieri,
La revedere, semne presărând,
Dar nu au găsit niciunde primăveri
Iarbă ca la noi și au revenit curând.

Cu ele primăvara-i mai cântată,
Mai plină de iubire, plină de avânt,
Mai multe aripi vor putea să scoată
Un zbor înalt, din inimă plecând.

Solia primăverii ne animă
Și plini de râvnă explodăm în muguri,
Căci nu suntem o nație infimă,
Cu noi e Dumnezeu, nu suntem singuri.

Ținta luminoasă este spre Acasă,
Indicatoarele, să nu ne rătăcim,
Sunt: Betleem, Golgota, Sfânta Jertfă,
Zborul în Isus, spre-un Nou Ierusalim.

Gata pregătit e-un cuibușor de vis,
Desferecă zăvoru, -Mpărăția,
Cu pomul Vieții, cu aur, Paradis...
O veșnicie cu Isus Mesia!

Amin!