Evanghelia și Natura


Cercetând aceste lucruri, căutând să înțelegi,
Cum e guvernată lumea, care sânt a sale legi,
Tu vezi lucruri uimitoare, care nu ies din făgaș,
Lucruri vii, minuni frumoase, în al naturii sălaș!

După cum acul busolei se întoarce către pol,
Păsările se îndreaptă către cuiburi, stol cu stol.
Vezi în inimi se ascunde gând divin, sublimă stea,
Un creștin nu poate tace să-și ascundă vestea sa !

Deși mic, puiul cunoaște glasul mamei, dintre mii,
Care duce apă, hrană și căldură l-ai săi fii...
Tu creștine deci, spre Domnul îndreaptă a ta privire,
Pentru noi El e acela care-aduce Mântuire!

Azi când clipa veșniciei, stă la ușă, a sosit,
Punând inimi lângă inimi, noi, spre ceruri am pornit.
Ale lumii fapte, gânduri, noi de mult le-am răstignit,
Căci un glas divin ne mână: Veniți, voi ce-ați biruit!

Veniți astăzi lângă Domnul, grabnic să ne judecăm,
În a Sa iubire sfântă, hainele să le spălăm!
Sângele divin ce curge, pentru mine, pentru tine,
Ne va da sfântă putere, ce ne unește în bine!