Deseori văzând creaţia
Şi pământu-n jurul meu,
Laud toată măreţia,
Laud Creatorul meu.

Îl slăvesc pe Împăratul,
Ce viaţă-n dar mi-a dat,
Ca să pot vedea mai bine
Harul Său cel minunat.

Dimineaţa stau ´naintea
Dumnezeului divin,
Ce mi-ascultă rugăciunea,
Ce mă sprijină din plin.

La amiază, când odihna
Începe a dispărea,
El e-acel ce-mi dă putere,
Totdeauna Stânca mea.

Pe-nserate, noaptea deasă
Se arată imediat.
Şi-atunci... Dumnezeu, ca Tată,
Mă păzeşte necurmat.

Stând alături lângă Domnul,
Eu pe veci voi birui.
Si, din inimă, Cuvântul,
Cât să pot, îl voi vesti.

Amin