CÂT TIMP SUNTEM ÎN LUME...
Cât timp suntem în lumea de trudă şi durere
Nu vrem să ne desprindem de sfântul ideal
Stăm alipiţi de-Acela ce a trimis putere
Să depăşim necazul creat de orice val.
Cât timp vedem frum’seţea întinderii senine
Nu suprimăm dorinţa spre veşnicul Canaan
Nu ne conturbă ţepii văzuţi în mărăcine,
Ci ne-ndreptăm privirea spre al dragostei Ocean.
De s-ar dubla oştirea venită să doboare
Speranţe ce se-ndreaptă spre glorii ce nu pier
Tot Codul Sfânt produce dorita-ncredinţare
Că-nvingem şi dogoarea şi frigul crunt din ger.
Din nou vor fi trimise săgeţile-arzătoare
Să facă mari ravagii, să lase fumul gros
Dar ne bazăm, total, pe un principiu care
Ne-alimentează bine cu raze din Hristos.
Neputincioasă-i ura ce vine cu furie
Cât timp stăm ancorați în El, care-a-nviat
Chiar de-am avea puțin, pe masă,-n farfurie
N-abandonăm un scop de Cer apreciat.
Cât timp gustăm Cuvântul trimis să ne ghideze
Prin labirintul vieţii atât de complicat
Nu ne-ataşăm de-aceia ce-ar vrea să ne distreze
Şi nici de vreo himeră din mediul degradat...
Ci-n pribegia scurtă prin lumea cu păcate
Stăm, hotărâţi, pe Stâncă; e locul potrivit
Căci nu dorim să pierdem nimic din demnitate
Ci doar să dobândim un premiu mult râvnit.
George Cornici/25 Februarie, 2013
”Neputincioasă-i ura ce vine cu furie
Cât timp stăm ancorați în El, care-a-nviat
Chiar de-am avea puțin, pe masă,-n farfurie
N-abandonăm un scop de Cer apreciat.”
Amin!
Domnul sa va binecuvinteze!