Bunicii

Autor: Victor Bragagiu | Album: Rugăciune în Cale | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de bragagiu in 25/02/2013

Aş fi ascultat de basme
Despre zmei, despre voinici
Pline de entuziasme
Povestite de bunici.

Eu i-aş fi ţinut de mână
Când mai trainic, când grăbit,
Cunoştinţa lor bătrână
M-ar fi tot înţelepţit.

Pe genunchii lor, cuminte,
Aş fi aşteptat supus
Bătrâneştile cuvinte
Ce ar mai avea de spus.

Iar din palmele crăpate
Dulciuri, cred, că-aş fi cules,
Şi balaurii că, poate,
Mi-ar fi dat vreun interes.

Câte lucruri uimitoare
Uluit aş fi-ascultat
De la vremuri legendare
Până-n coasa de pe hat.

De la doina ancestrală
Până la filosofii
De politică şi boală -
Ghicitori pentru copii.

Ci-au venit nu din poveste
Tipii infinit mai răi
De-au trecut cu cizma peste
Amândoi bunicii mei.

Îngropaţi au fost cu graba,
Iar călăii au cântat
Că făcură bine treaba
Cum au vrut, cum li s-a dat.

Apoi îngropară fapte
Sub statuile de-eroi,
Însă patruzeci şi şapte
Muşcă crud încă din noi.

C-au pierdut mulţi amintirea,
Ba şi mintea şi-au pierdut
Şi ridică cotropirea
La un rang de început.

Ameţiţi de aberaţii
Şi mentalităţi de orci
Ei în venetici văd taţii
Grohăind ca nişte porci.

Eu îmi port în pasul Căii
Poate că puţin venin,
Dar nu cânt ca nătărăii
Că bunicii-s morţi în chin.

Nimeni nu mai vrea să certe
Un trecut plecat demult:
Dumnezeu deci să îi ierte
Pentru toate ce-au făcut!

Nu cat răzbunări aicea,
Nu chem foc pe ocupanţi
Îmi jelesc nespus bunicii
Omorâţi şi îngropaţi.

Nu vroiau ei ca să fie
Aruncaţi printre cei morţi,
Doar visau o bucurie
Se-nţelege şi nepoţi.

Hotărâră altfel inşii
Fără gânduri şi obraz:
Eu rămăsei fără dânşii,
Fără mine au rămas.

Dumnezeu ştie mai bine
Cui şi cât să-i pună-n sân:
Cine-a rămânea – ruşine,
Cine-a rămânea - român...

Anii trec cum şi zburară...
Ori că-i soartă, ori că-i plan:
Şi bunicile plecară
Amândouă într-un an!

Nu demult am citit o poezie aici pe site "Bunicul". Deci m-a inspirat.

..multumesc mult, ma ajuta sufleteste dar ma ajuta si sa cred caci nu fac parte din''natarii''descrisi in versuri.Simt aceasta datorie,e vie in mine,ma arde si de aceea scriu.Romania a dat multi foarte multi poeti crestini in puscariile comuniste.Cind le-am citit poeziile ,am suferit, plins.Asa s-a nascut ''ghiocelul''vestirii faptelor lor, si ;cum sa tac? Am fost fiica de militar, trecuta prin multe ,mai ales schumbari`politice.Face parte din viata mea, deci; va rog, acceptati dorul,plinsul ruga sufletului meu, pentru ai nostri si pentru tara.Am vazut caci nutresti aceleasi sentimente ca si mine si ca si alti fii ai tarii,fi binecuvintat!

Adăugat în 25/02/2013 de sanda_tulics

Soră Sanda, eu n-am nimic împotriva protestelor care se fac pentru binele Ţării, dar Vă lămuresc cum D-voastră cum şi altor fraţi şi surori: eu sunt creştin, şi dacă sunt creştin eu cred în Dreptatea Vieţii. Poporul nostru n-are o mie şi ceva de ani cum ne amăgesc "savanţii" amatori de europe catolice, ci are mii şi mii de ani. Latina a provenit din română şi nu româna din latină. În aceste mii şi mii de ani n-am fost semănaţi cu Ştefani şi Mihai, dar poporul nostru a rezistat prin trăire în Dreptatea Vieţii. Posibil multora nu le place "războiul" acesta paşnic, dar poporul nostru e viu şi eu îl văd victorios, căci ştiu că Dumnezeu e cu cei smeriţi. În jurul nostru s-au prăvălit şi continuă să dispară imperii cu tot cu popoarele lor făloase, iar noi suntem români şi punctum! Doamne, ocroteşte-i pe români!

Adăugat în 25/02/2013 de bragagiu

inca o data multumesc ,gindesti la fel ca mine,iubesti tara la fel, si o servesti cu inima si sufletul in scrieri, esti copilul ei ,fi binecuvintat!

Adăugat în 25/02/2013 de sanda_tulics

"Eu i-aş fi ţinut de mână
Când mai trainic, când grăbit,
Cunoştinţa lor bătrână
M-ar fi tot înţelepţit."
Ca unul care am ramas fara tata la varsta de sapte ani si jumatate, impartasesc durerea si melancolia dvs dupa bunicii pe care "ati fi putut sa-i tineti de mana si sa va dea din intelepciunea lor batrana"...
"Nimeni nu mai vrea să certe
Un trecut plecat demult:
Dumnezeu deci să îi ierte
Pentru toate ce-au făcut!"
Apoi, si nu in cele din urma, apreciez versurile dvs de o calitate artisica de top, cat si faptul, ca sunteti gata sa-i iertati pe "ocupantii" care, probabil, v-au ucis bunicii... Domnul sa ne dea putere tuturor celor care Il urmam pe El, sa-i iertam pe cei care ne fac rau, Gica Barbu

Adăugat în 25/02/2013 de george_barbu

Induiosatoare, cu accente patriotice ascunse, intr-un singur cuvant: deosebita!

Adăugat în 25/02/2013 de francu.cristina

Fiindcă și eu am avut bunici credincioși și buni români, care au suferit, dar nu ca în Basarabia, tot ce pot să spun e că au devenit ei înșiși basme, legende vii pentru generațiile hedoniste care le-au urmat!

Adăugat în 26/02/2013 de loredanam