Înţepenirea de cristal
În care stă pădurea
E ca un gol spiritual
De trunchi, privind securea.
În amorţirea de argint
Unde un văz se pierde
E ca privirea spre mormânt
Din prospeţimea verde.
Trufia, însă, din îngheţ
Cu albul de statuie
Reflectă vieţii un dispreţ
Din starea sa albuie.
Cu încleştarea de cleştar
Şi-o semeţie-obscenă
Precum căzutul de la har
Se crede sfânt pe scenă.
Scrâşnitul scârţâind de crengi
De vânturi agăţate
E plânsul prinsului în legi
În dor de libertate.
Un amorţit şovăitor
A braţelor în păsuri
E încordarea înspre zbor
A stolului de păsări
Care privesc împătimit
Şi pline-n nerăbdare
Pentru momentul potrivit
În primăveri să zboare.
Fii binecuvântat.
a făcut „o armă de nimicire în masă”. Fie ca „Plânsul prinșilor în legi în dor de libertate”, să se audă la Domnul și EL să-i pună sub o singură lege,„Legea iubirii„=Legea slobozeniei.AMIN!
Î-mi place poezia
Domnul să te binecuvinteze.