Chiar în genunchi de aș străbate glia,
Un pas, încă un pas pe lacrimi dus,
Clepsidra încă îmi va plânge datoria,
Datoare sunt cu viața, Lui Isus.

Și de-aș putea să fug, să mă ascund,
Tot n-aș alege traiul efemer,
Aleg dator, să Îl iubesc mai mult,
Pe genunchi, cu răni, să urc spre Cer.

Plătesc pe cruce-un preț neânsemnat
Și nici atât n-ar fi vrut El să-mi pună,
Dar fără cruce m-aș fi spulberat
În curenți, în vijelii și în furtună.

Știe Domnul meu, El știe ce-i mai bine,
Cum să mă poarte pe Cale, viteaz,
Cum să rămână Dragostea în mine,
Să-mi țese bucurie prin necaz.

Nu schimb crucea cu averi din lume,
Târgul îl va face numai El, Isus,
Stau și-aștept, veghez în rugăciune,
Știu că va veni precum a spus.

Nu-mi vor cădea pleoapele, în noapte,
Voi privi chiar dincolo de stele
Caci Isus e cu mine, doar El poate
Să-mi facă visul, cântec în veghere.

Timpul acasta scurt de zile, poate ani,
Până la bucuria veșnică, deplină,
Vreu să-l petrec iubind în Ghetsimani,
Vreu să-l petrec cu Isus, în grădină.

Sub măslini voi sta, aripi să-mi crescă,
Spălate-n lacrimile ca de sânge,
În zbor ușor, de pană îngerească,
Știu că lângă Isus voi învinge.

Amin!