O noapte şi-o zi, e tot ce-a rămas
Din marea şi lunga pustie,
Din sute de metri, mai am doar un pas
Şi când voi ajunge-mi, v-a spune un glas:
“Al Meu eşti, pentru veşnicie!”

Avut-am eu parte de chin şi amar
În lumea de negura plină,
Calcat-am pe cuie, pe şerpi şi pe jar,
Dar Domnul iubirii mă conducea iar
Cu faţa mereu spre lumină.

Văzut-am eu stâlpul de foc, şi de nor
Şi noaptea, şi-n ziua-n sorita
Şi ca un sărman şi umil călător,
Strigând totdeauna după ajutor,
Mergeam înspre ţinta dorită.

Avut-am şi greşuri, şi-abateri din drum
Şi lipsuri şi belşug de toate.
Trecut-am prin valea de ceaţă şi fum,
Dar El m-a ţinut în picioare, şi-acum
Tot El să mă ţină, mai poate.

Cantat-am cu dorul aprins pentru cer,
Mergând printre spini cu durere;
Odată prin soare, odată prin ger,
Cu gândul la glorii, puteam să mai sper
Şi-n piept să simt mângâiere.

O noapte şi-o zi e tot ce-a rămas,
Din marea şi lunga pustie,
De sus dintre stele mă cheamă un glas,
Şi-mi spune:” Grăbeşte, mai ai doar un pas,
S-ajungi în a Mea-mparatie!”

Mai am doar un pas, dar e pasul cel greu,
O noapte şi-o zi-mi mai rămâne,
S-ajung sus în slavă, e tot dorul meu
Dar trebuie să fac, s-ajung la Dumnezeu,
Un pas printre fiare păgâne.

Voi face şi pasul spre Tara de sus,
Cu gândul doar la veşnicie
Şi-n Tara cu soarele fără apus,
Acolo-L vedea-voi pe El, pe Isus
Viaţa ce dă bucurie.