În al verii cuptor,
Aşteptăm cu dor,
Cu buze secate,
Inimi însetate:
Roua Cuvântului,
Picur din lujerul muntelui:
„ O, Tată ceresc,
Răcoreşte-ne!
Cu vin nou și lapte-ngeresc
Adapă-ne!”
În incendiul toamnei, tânjim
Prin zăpezi, să ne-nnoim.
Să ni se spele glodul,
Ce ne-a umplut sufletul:
„O, Isuse, albeşte-ne!
În ninsori, primenește-ne!”
În gerul lui decembre,
Te chemăm din tenebre:
„O, Soarele nostru Divin,
Cât de mult Te dorim!
Încălzeşte-ne, creşte-ne
Aripile zgribulite!
Și în fapte bune,
Dinainte pregătite,
Înveşmântă-ne!
Strai ceresc cum să ţesem,
Învaţă-ne!
În vară să credem,
Ajută-ne!”
În primăvara sidefie,
Aşteptăm ploaia târzie
A Revenirii Tale,
Ale Învierii petale:
„O, Duhule Sfânt, udă-ne!
Din muguri uscați,
Înflorește-ne!
Isuse, la ceruri, răpește-ne!”
Suntem pierduți, cu inimi orfane,
Fără Tine, o, Doamne, o, Doamne!
Amin!
Să ne rugăm în orice vreme Domnului, în orice anotimp și loc!...
Foarte frumos, viu si convingator! Multa Pace!
nostru după care însetăm mereu.„Suntem pierduți, cu inimi orfane,\Fără Tine, o, Doamne, o,
Doamne!”.Fără pauze, fără zone neutre, mereu cu Domnul!Amin!Deosebită această poezie izvorâtă
din Dragoste. Dumnezeu cu tine,sora Daniela.
O peezie foarte frumoasă. Felicitări !
Domnul să vă binecuvânteze !