E timpul oare frate? Sau este vina cui?
Uite astăzi este, iar mâine iată nu-i.
Oricum, știu bine, nu voi rămâne-n drum,
fiindcă am un scop în viață și știu ce vreau acum.
Bineînțeles, bucata mea de pâine nu am s-o cerșesc,
Am somnul noaptea liniștit și fără nici un stres.
E dimineață iar am zâmbetul pe față,
mă trezesc, sunt plin de viață, plin de speranță,
Autentic cum sunt eu, nu cu zâmbet de paiață.
Așa cum obișnuiesc mereu, fără rutină sau tupeu,
întotdeauna însoțit de Unul, Bunul Dumnezeu,
care-mi poartă de grijă și mă păzește de cel rău.
Îți mulțumesc, O, Doamne! și continui să rimez,
să Îţi slujesc cu devotament, O, Tatăl meu Ceresc!
Tu îmi dai sens vieții, speranță să trăiesc,
să zâmbesc, să dăruiesc, să fiu iubit și să iubesc!