Rugăciuni, Isuse, iar ridic
De hotare pământeşti mâhnite -
Îmi sunt singur mie inamic
Când mă-ncurc pe căile-ncâlcite.
Pasul meu îndreaptă-mi-l prin nopţi
Să nu fug de propriile urme,
Fulguindu-mi clipele de sorţi
Avântat din mine înspre culme.
Tu mi-ai fost şi-mi ești un adăpost
De vrăjmașul meu care mă-ncearcă
Când cerşește jalea pentru cost
Și-n hâtria firii se îmbarcă.
Muntele Tău Sfânt e ca un veac
Şi-ndrăzneala mea e în rușine,
Nu ştiu ce să-mbrac, ce să dezbrac
Să fiu bucurie pentru Tine.
Ca în Turnul Tău să mă aţin,
Iar în poezia Lunii coapte
Eu de mine, Doamne, să rămân
Cu vrăjmaşul meu lăsat în noapte.
Ca a doua zi, mai mult, mai nou
Să mă urc mai îndrăzneţ în doruri
Poate cu durerea de ecou
Gâştele ce-l scapă de pe zboruri.
Să devin uşor... şi mai uşor,
Tot mai sus şi tot mai sus de vale
Până când m-oi avânta în zbor
Să m-ating de aripile Tale.
Să-ţi fiu bucurie pentru Tine."
-Frumos, frumos, frumos...
Iar în poezia Lunii coapte...
Până când m-oi avânta în zbor
Să m-ating de aripile Tale.” Luna, ca o pâine coaptă la focul poeziei, văzută din Turnul Tare-Dumnezeu, care e ca un turn de fildeș al poetului creștin..Și finalul magnific: zborul care se-atinge de aripile divine! Fiți binecuvântat, frate, ne înălțăm și noi cu aripile d-tale!