Regrete târzii


Aicea zilele trec greu,
Parcă şi timpul s-a oprit.
Vedeam din nou destinul meu,
Înţelegeam cât am greşit.

În loc să cred în Domnul meu,
Care de mic L-am cunoscut,
Aveam la cârmă pe Cel rău
Şi-n el mai mult m-am încrezut.

Curvia, viaţa ruşinoasă,
Inima plină de răinţă,
Purtarea mea necuviincioasă
Firea lipsită de căinţă.

Eram mâhnit în sinea mea,
Voiam ca să mă regăsesc,
Dar, oare, Domnul mă primea?
M-ar mai fi vrut să Îl slujesc?

Şi nopţile cu greu treceau;
Rar reuşeam să aţipesc.
Vise aveam, mă tulburau:
Simţeam că înspre cer păşesc.

Visam că zbor spre libertate
Spre ceru-albastru şi senin
Şi mă gândeam cum de se poate
Să scap de-al închisorii chin?

Însă erau vise de noapte;
Nu se puteau realiza.
Din închisoare nu se poate
Ca să mă pot elibera.

Dar mă-ntrebam: se poate oare,
Aşa cum sunt de amărât,
Domnul să aibe îndurare
De acela care a fugit?

De mine care L-am trădat,
N-am împlinit ce am promis
Şi deoparte L-am lăsat
Să-mi împlinesc al vieţii vis?

Acuma sunt singur pe lume
Căci pe părinţi i-am părăsit.
Nimeni o vorbă nu-mi mai spune
Iar prietenii mei n-au venit

Să afle ce este cu mine,
Să vadă dacă mai trăiesc,
Să vadă c-am dat al meu bine
Şi-n închisoare mă sfârşesc.

Eu altfel m-aş fi comportat
Dacă ar fi fost în locul meu.
Aş fi mers, i-aş fi căutat
Ca să le fiu sprijin la greu.

Aşa m-am aşteptat să fie…
În ei eram încrezător.
Nu mai am nici o bucurie,
Am pierdut prietenia lor.

Acum ochii mi s-au deschis:
Doar Domnul mi-ar fi fost loial.
Sunt sigur, nici n-ar fi permis
S-ajung precum un criminal.

Închis cu cei mai dubioşi,
Cu oameni cruzi, răzbunători,
Plini de păcate, vicioşi;
Doar când îi vezi îţi dau fiori.

Dar lângă El de aş fi stat,
Aş fi fost cel mai fericit.
Părinţii mi-aş fi ascultat
Şi toate mi s-ar fi-mplinit.

Poate o famile aş fi avut -
Un om cu rost şi judecată -
Dar mult păcatul mi-a plăcut
Şi toate se sfârşesc odată.

va urma