Prin strat convex de alb strălucitor,
Te naști într-un focar al razelor
Fascicul, ghiocel cu dor de soare,
Sorbind șapte culori într-o culoare.
Ești neam de crin regesc, din bulb sortit
S-anunți voios că iarna s-a sfârșit,
De-o luptă suntem leat și de-o izbândă,
Ca vestitori, în dragoste crescândă.
Eu te culeg de alb neprihănit,
În tainică mireasmă mi-ai venit,
De-o haină albă îmi aduci aminte,
Mi-aprinzi în suflet dorul, mai fierbinte.
Prin tine îmi vorbește Dumnezeu,
De-aceea, te așez la pieptul meu,
Ești al sincerității pur cadou.
Cu bucurie te primesc din nou.
Capul tău plecat, gingaș îmi spune
„-Hai să ne unim în rugăciune,
Sincer, alb, să scoatem la lumină
Ascunsul din unghere de țărână.
La cruce de-nflorești și tu cu mine
Sub stropi de Sânge haina îți rămâne,
Căci din înghețul aspru-ai înviat
Cu dor să te păstrezi mereu curat.”
Așa îmi vobești Doamne,-n alba floare
Și tot păcatul îl adun, că doare,
Spală-l în Lumină, în Sângele Sfânt,
Dă-mi neprihănirea, alb, curat veșmânt.
Amin!
De-aceea, te așez la pieptul meu,
Ești al sincerității pur și drag cadou.
Cu mare bucurie te primesc din nou.
Iubesc în întregime poezia. Dar de multe ori, versurile ce mă ating sufletul și inima, le pun la comentarii. Domnul să vă fie mereu alături !
Întradevăr, ghiocelul este un simbol a omului creştin(singur l-am folosit multeori), dar îl cam vedem(de mine vorbesc) mai mult ca martir. Citindu-vă poezia, soră Ana, pare-se îmi schimb părerea (martirajului cel puţn). Acele şapte culori ale D-voastră mi-au spus că ghioceii sunt PRIMII. Îi vor urma flori mai frumoase, mai împodobite, mai minunate. Îi va urma o Primăvară înflorită. Vă mulţumesc din suflet că vă bucuraţi de frumosul expus în cuvinte şi-L susţineţi pe Dumnezeu în darul pe care vi-l dă. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
ocel și o primăvară minunată cu El.Harul și Pacea Domnului să fie cu voi .