Ne închinăm cu mulţumiri, Părinte,
Că-n dragostea-Ţi venind din veşnicii
Ne copleşeşti cu darurile sfinte
Şi că în inimă, pe-un loc fierbinte,
Ne-ai aşezat, ca daruri, pe copii.

Prin ei mai dăinuim după plecare,
Prin ei ne scurgem prelungiţi în timp,
Dar cât suntem alături pe cărare
Vrem să ne-asigurăm că fiecare
Doreşte-al nemuririi anotimp.

Ne bucurăm cu o speranţă vie
Şi, năzuind spre cer, cântăm cu dor,
Dar gândul că acolo-n veşnicie
Ei nu ne-ar însoţi, e-o grozăvie,
Dând umbră bucuriei, ca un nor.

Ne îngrozeşte acest gând, ne doare,
De-aceea, Doamne, noi ne străduim
Să le sădim în inimă ardoare
Şi dragoste pentru a Ta lucrare,
Dar nu întotdeauna reuşim.

Noi am venit la Tine cu-ndrăzneală
Încă de când în viaţă i-am primit;
Când Te-am rugat, Tu i-ai ferit de boală,
Apoi de grijă le-ai purtat la şcoală,
Dar ei crescând, şi lupta s-a-nteţit.

Ne înspăimântă-această perspectivă,
Când îi vedem păşind din risc în risc
Printr-o hidoasă lume maladivă,
În care ispitirea se cultivă
Udată cu venin de basilisc.

De-aceea stăruim în rugăciune
Şi îi încredinţăm în mâna Ta,
Să îi păzeşti de orice-ntinăciune
Şi-n jurul lor ca scut să se adune
Îngeri din cer, pentru a-i proteja.

Ne închinăm cu mulţumiri, Părinte,
De pe pământul nostru pasager,
Că azi la rugă ai luat aminte,
Căci ne dorim din inimă, fierbinte,
Să ne-nsoţească şi copiii-n cer.

Amin
Vulcan, 2 martie 2013