Mă întreb,
daca eu am visat visul meu

Uneori
visele vin și rămân
desene pe cuburi, cu tentă oranj,
răsturnate în somn la ultima cântare
a cocoșilor.

Note grave
compun simfonii pe coarde de luth
printre țurțuri năvoade deşiră albastrul
sfârșesc declinării şi ultimul verb
pendulând între lumi ca un lotus
cu mii de petale.

Fantasme banale diforme sau reci
se-nvolbură invers în apele nopții
scufundările cu ele aduc minuscule puncte
transparente sau mate și visul se-nfoaie
se-nchide ca ultimul ochi pe-aripi
de păun.

În ghioluri şheitanii rămân tăcuţi spectatori
pe o gheață subțire faclieri recompun visul meu
simt desenul sub tălpi și dreptele unghiuri
ca prin pâslă mă mișc treapta Psalmilor urc
pe o scară de cuburi până-n vârf de solee
făptura de fum inundă in braille artere şi vene
topind împietririle până la glezne până la mijloc
până la umeri.

Din alt univers dirijabile albe iau chipul ideii
vocalelor consoanelor urzite cu fir răsucit,
când uit, mă găseşti jumătate în lume
jumătate ascuns luminat de un vis
de cuvânt.