Am început ca să vorbesc cu Domnul


Dar a trecut şi am răbdat,
Am fost supus, la locul meu,
În inima mea am sperat
C-o să se-ndure Dumnezeu.

Căci mă rugam cu glas fierbinte
Şi toate eu I le spuneam.
Fapte ce îmi veneau în minte,
Toate I Le marturiseam.

Ştiam că arma cea mai bună
E ruga din inimi rostită.
Spunându-I, Domnul se îndură
Căci vede inima smerită

A celui ce-a păcătuit,
Dar care se mărturiseşte,
Care în viaţă a greşit,
Plângând, Domnului se căieşte...

Stăteam în faţa Domnului
Prin lacrimi calde şi amare,
Credeam în bunătatea Lui,
N-aveam sete de răzbunare.

Căci Dumnezeu este iubire
-Atât de bine o ştiam.
Să aibe şi de mine ştire
Atât de mult eu mă rugam.

Şi multe îmi veneau în minte
În patu-îngust când mă aşezam.
Îndemnuri şi cuvinte sfinte
Care o dată le rosteam.

În gândul meu mereu spuneam
Versete ce le-am învăţat,
Cântările ce le cântam
Când la biserică am umblat.

Parcă citeam chiar din Scriptură -
Aşa de bine-mi aminteam -
Şi psalmii îmi ieşeau din gură,
De-a dreptul fericit eram.

Şi fraţi cu care-am umblat,
De fiecare-mi aminteam.
Învăţături ce-am căpătat
Când eu pe Domnul Îl slujeam,

Asta îmi era mângâierea
În deznădejdea ce-o trăiam,
Aşa îmi alinam durerea
Când plin de remuşcări plângeam.

Era un semn bun pentru mine,
În rugăciuni perseveram.
Parcă noaptea trecea mai bine,
Simţeam căci cu Domnul vorbeam.

Parcă un licăr de speranţă
Simţeam că-n inimă aveam,
Aveam mai multă siguranţă
Cu Domnul meu când conversam.

Eu îi vorbeam ca unui Tată
Şi totul I-am mărturisit.
Ştiam că e bun şi mă iartă
Să scap de răul ce-am primit.

Ceream Domnului sănătate,
Putere să pot îndura,
Să pot ca să le duc pe toate
De aici până când voi scăpa.

Simţeam ca pe o terapie
Faptul că zilnic mă rugam.
Cei din jur nu voiam să ştie
Căci ei pe seama-mi se distrau.

Pe unii îi înveselea;
Pe seama mea-i vedeam râzând.
Pe alţii însă-i supăra
Şi mă-nghionteau cu toţi pe rând.

Nu mai puteam să fiu ca ei,
Nu aveam chef să fiu distrat
Şi mă gândeam la anii grei
Ce-i voi avea aici de stat.

Când de ceva erau nervoşi
Pe mine furia-şi vărsau.
Cu ură mă-nghionteau furioşi,
Pe mine toţi se răzbunau.

Căci le-am vorbit de Dumnezeu
Care pentru ei nu conta.
Ca ei cândva am fost şi eu
Dar astăzi rabd trădarea mea.

va urma