Ce taină cuprinde oare,
O, şi ce adînc mister?
Cum să arunci pîinea care,
Mulţi n-o au şi mult o cer?

Ce-a vrut Solomon a spune,
Ce scoate în relief?
E-un îndemn la fapte bune,
Sau, mai are şi alt sens?

Căci aşa, din necuprinsul
Ce-i creat de Dumnezeu,
Ni s-a dat cu deamănuntul
Mii de daruri-n harul Său.

Am primit prin har, Cuvîntul
Care-i cel mai minunat
Ce luminează lăuntrul,
Şi dă cugetul curat.

Am primit prin har lumina,
Viaţa, şi un trai frumos
Şi-un dar de înţelepciune,
Care-i harul lui Hristos.

Am primit atîtea haruri
Care nu le-nţelegeam
Dar cu ele, aşa, prin vreme,
Zi de zi înaintăm.

Spune şi-altora să ştie
Dă pe ape-al tău cuvînt,
Valul lumii urlă-ntr-una
Du al păcii legămînt!

Nu te-mbogăţeşte-averea
Ce o strîngi și-o porți în gind
Ci aceea ce-o-mparţi aievea,
Printe săraci, rînd pe rînd...

Nu grîul cel din hambare
Îţi va aduce folos,
Ci doar bobul acela care,
Tu îl dai pentru Hristos!

Nu haina ce-o porţi pe tine
Şi crezi că mare-ai ajuns,
O s-o ai şi-n veşnicie
Şi-ţi va da cu pace-un sens;

Ci atît, doar dărnicia,
Slujba pentru cei săraci,
Mijlocirea şi jertfirea
Care pe pămînt le faci.

Vine ziua cînd cu bine,
Din nou totul vei găsi
Cînd în jur sunt doar ruine,
Tu prin har vei birui.

Nu fii egoist te-ndeamnă
Azi, Cuvîntul Celui viu
Dă o milă cînd te-ndeamnă
Astăzi, pînă nu-i tîrziu!

Şi Cel Sfînt şi pentru tine,
Bine va şti măsura
Căci va ţine o vecie
Plusul din măsura Sa.

Vor avea destul urmaşii
Şi cei dragi din cortul tău
Căci doar El revarsă graţii
Peste-ntreg poporul Său.

Deci, aruncă-n grabă mare,
Pîinea sfîntă-n orice fel,
Prinde bine la oricare
A uitat, divinul ţel.

Tu împarte-o cum se scrie
Chiar în şapte sau în opt,
Căci în vremea ce-o să vie,
Vei culege strop cu strop.

Înţelege dărnicia
Şi deplin, dulceaţa ei
Căci, cîndva e ca simbria
Te va scăpa de cei răi.

Căci El dă pe săturate
Harul Său ne e deajuns
Pînă-n clipa cînd se-arată,
Sus pe nori, Domnul Isus.
AMIN