Când crucea apasă greu
Şi zorii nu mai vin,
Gândeşte-te la sfinţi
Şi amarul lor suspin!

Ei îndurat-au toţi
Dispreţ, ură, şi chin.
Dar n-au dat înapoi
Din drumul cel cu spini.

Rămas-au credincioşi
Stăpânului cel drag
Nici în foc n-au cedat
În faţa lui Satan.

Şi atunci noi cum să vrem
Altfel de drum spre cer?
Când el ne-a fost trasat
De Isus, blândul Miel.

A renunţat la Slavă,
La tot ce-i minunat
Luând robia roabă
Din moarte ne-a salvat.

Isus Şi-a purtat crucea
Oricât a fost de grea.
A suferit ocara
Şi vina mea, şi a ta.

Isus primit-a spinii
Cu o dragoste din cer.
S-a dăruit mulţimii
Noi să trăim prin El!

El ne este – Calea!
Şi o cruce avem în dar.
Ca viaţa-n umilinţă
S-aşternem pe altar.

El ne este – ţinta.
Răsplata de apoi.
Pe drum ne însoţeşte
Prin reci şi aspre ploi.