Din Cer, în viață dat mi-a fost
Să nu-nvăț plânsul pe de rost,
Cu fiecare strop de plâns,
Altă durere-n piept am strâns
Așa am stropit lutul meu,
Să-l prelucrezi, Sfânt Dumnezeu.

Îmi iei blând, ochii să-i alini
În ochi de cer, tot mai senini,
Culegi lacrimile-amare
Le schimbi în mărgăritare,
Un iris verde-mbătrânit,
Verde-Eden, Tu l-ai trezit.

Gura ne-nțelept ortacă
Orăcăitului din cloacă,
Tu o faci un ciutur sfânt,
O umpli cu al Tău Cuvânt,
O înveți noua cântare
Laude și adorare.

Palmelor strânse, s-adune,
Le dai formă-n rugăciune,
Și le-nveți să dăruiască
Cu o Dragoste Cerească.
Le faci lucrarea mai cu spor,
Ca la- nmulțirea pâinilor.

Picioarele-nmlăștinate,
Le dai zbor de sănătate,
Mă ridici, Sfânt Ocrotitor,
De la Betezda pe Tabor
Și nu-s o parapantă-n vânt,
Căci Tu îmi dai aripi de sfânt.

Mă speli, Tată, cu isop,
Din suflu-Ți Alb, în Alb mă-ntorc,
Mă-nvălui în miros de crin,
O revărsare din Divin.
Sufli Duh de înviere,
Din firav crește Putere.

Isuse drag, prin Sânge Sfânt
Mi-ai trasat Calea, Legământ,
Acum sunt atât de-aproape,
Să trec poarta dintre ape,
În cea mai toamnă dintre toamne,
Înnoiește-mă Tu, Doamne.

Amin!