Lebede
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 04/03/2013
Era un alai frumos, emoţionat,
care aştepta să vină la propria-i nuntă mireasa.
Sanda Tulics (din comentariu)

Din orizonturi australe
În palmieri şi în catarge
Vin lebede – dalbe petale
Pe azuriul fără margini,

Spre înflorirea de lumină
Din obosirea depărtării,
Din ţară verde şi străină
În plaiul alb al primăverii.

Cu glasurile lor înalte
Ce sună-a trâmbiţe de îngeri
Suflete cheamă să tresalte
Din neputinţe şi înfrângeri.

Lăsând argila cu tot lutul,
Îngheboşirea – cu supusul,
Să reînceapă începutul,
Să hotărască cu apusul.

Însă-n ecouri mai răsună
Fără ca viaţa să o-ndrume
O toamnă palidă de Lună
Rămasă-n frunze şi în urme.

Dar lebedele sparg tăcerea
Ce şede-n mine încruntată
Că ea îşi scurge neputerea
În rămăşiţile din baltă.

Trec zburătoarele de şoapte
Prinse de lut şi de iubire
Şi se îndreaptă mai departe
Spre-o altă, proaspătă-nnoire.

Privirile şi-avântă dorul
Spre gingăşia de crăiese
Şi tremură în inimi zborul
Ca sfiiciunile miresei.

Şi-i înălţare, şi-i lărgime,
E roz de piersici, dalb de zarzăr,
Petale-n vers de prospeţime
Şi stihul de cocor şi barză.

Logodnicile îmbrăcate
În straie caste de splendoare
Pe bolta-albastră-naripate
Ori pe pământ floare la floare.

Grăbindu-se-n nunta din Paşte
Cu toată inima şi-avântul:
Ce bucurie vor cunoaşte
Întregul cer şi tot pământul!

O primăvară se întoarce
Cu argintia frumuseţe,
De nu-nţeleg cum de se face
Că-oftez şi-o umbră de tristeţe.
....Ele ,lebedele, sunt ''glasul primaverii, fericirii ei'', fara cuvinte, multumesc.
Adăugat în 04/03/2013 de sanda_tulics
În loc de „LEBEDE”,am putea spune „CUVINTELE VIEȚII”. Da, din „ÎNĂLȚIME”, din „cerul fără margini”,ca „petale albe”ale Vieții veșnice coboară „CUVINTELE VIEȚII”. Ele vin spre „înflorire și
lumină”din țara veșnic VERDE a vieții veșnice ca să aducă pe pământ începutul primăverii vieții
veșnice. Apoi „miile acelea care arată omului calea pe trebuie s-o urmeze”și care în Ochii Domnului
au valoarea unor ăngeri,cu glas de trâmbiță, cheamă oamenii să iasă din orizontul limitat al unei vieți de„neputință și înfrângeri”și să intre în viața de putere și biruință dată de CUVÂNTUL VIEȚII,
lăsând „lutul”să apună și născându-se din nou.Oamenii primesc VIAȚA CEA NOUĂ, dar omul cel vechi, chiar răstignit pe cruce ,mereu aduce în viața cea nouă,întinăciuni ale vieții în apus.Din nou „lebedele”, cuvintele Vieții î-și fac auzit glasul și ne „spală cu apa prin Cuvânt”de rămășițele din baltă”protejând viațacea nouă ,apoi trec mai departe făcând „proaspăt-nnoire”în alte inimi.Apoi,poetul î-și imaginează ultimii pași „cu tremur și sfiiciune”spre DINCOLO și încearcă să descrie ,prin culori frumoase pămțntești CEIACE OCHII OMULUI N-A VĂZUTși slavă Domnului că exodul este „in corpore”și toți se grăbesc „LA NUNTA DIN PAȘTE”.
Minunată LEBEDE!!! Fi binecuvântat frate Victor.Domnul să nu te lase „NEPERECHE”!!!
Adăugat în 04/03/2013 de hazcornel
Statistici
  • Vizualizări: 1501
  • Export PDF: 23
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni