Din somnul letargiei sumbre

Din somnul letargiei sumbre
E timpu-acum să ne trezim,
Se-anunţă Mirele că vine
Să mergem ca să-L însoţim
Când El mireasa-Şi va lua
Spre a o duce-n ceruri sus,
În sfântul Nou Ierusalim
Cetatea ce-am dorit nespus!

Din somnul letargiei sumbre
În care stăm şi ne convine,
Să ne sculăm spre a fi gata
Căci Mirele ne-a spus că vine,
La miezul nopţii prin strigare
Se va vesti, rostind venirea,
Prin candele cu-ulei, aprinse,
Să-I luminăm toţi întâlnirea!

Din somnul letargiei sumbre
Să ne trezim, căci mântuirea
E dată acelor ce veghează
Spre-a-şi însuşi neprihănirea,
Prin haina cea albă de nuntă
Ce la ospăţ va fi-mbrăcată,
De oaspeţii la loc de cinste
La masa ce-a fost aranjată!

Aceasta le e scumpa răsplată
A celor ce-au venit la nuntă,
Ce Mirele cel drag, va face
După-ncercarea aceea cruntă
A aşteptării, în priveghere,
Trecuţi fiind prin examinare,
La strigătul din miezul nopţii
Când anunţa-se-va-n strigare!

Flavius Laurian Duverna
05 martie 2013