Noapte de Lună

Autor: Victor Bragagiu | Album: Rugăciune în Cale | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 05/03/2013

Se varsă lună pe câmpie,
Se-nalţă aburii de lună
Şi o lumină străvezie
Din tihna liniştii răsună.

Pot s-o ating uşor cu mâna
Doar că mi-i teamă că s-a frânge
Şi vreau aşa ca să rămână
Ca mângâiere de înfrângeri.

O aripă prin ea nu trece
Să nu-ncreţească din fineţe,
Prin umbre numai, liliecii
Îşi fac cotirile isteţe.

În aur poleiţi sunt brazii
În lături stând ca şi copacii,
E liniştea ţesută-n raze
De unduieşte-un văl de pace.

Chiar dacă-aş vrea să spun cuvinte
Mi-i limba prinsă-n cerul gurii
Ca nu cumva vorbe de minte
Lumina cerului să-njure.

Şi aş păşi, dar nu mă-ncumet
Să stric un vers ceresc de flaur
De văd că aurite brume
M-au nins cu puful lor de aur.

Uitai de cugete deşarte
Că nu mă-ndur să bat din gene
De lume straniu şi departe –
Un brad în rimele Selenei.

Un om atins de sfiiciune
Eternitatea că i-i dragă
Şi că-n minunea rugăciunii
Isus alăturea Se roagă.

Irespirabil moment...numai Isus intr-adevar, Vocea Lui poate fi in acest peisaj mirific.

Adăugat în 05/03/2013 de sanda_tulics

Superbe metafore, peisaj de vis, feeric, concluzie neasteptata, spirituala , edificatoare! Marturisesc ca va citesc toate poeziile, am observat ca de multe ori am postat poeziile din intamplare langa ale D-voastra, ca un fel de intalnire in universul literelor...Ma abtin de cele mai multe ori sa comentez pentru a nu gresi di cauza lipsei mele de experienta... Multumesc si pentru observatiile ,sugestiile pline de bunatate !Multa Pace!

Adăugat în 05/03/2013 de cristianagape

"Un om atins de sfiiciune
Eternitatea că i-i dragă
Şi că-n minunea rugăciunii
Isus alăturea Se roagă." Da, doar minunea rugaciunii alaturi de Isus poate schimba peisajul pamantesc cu unul ceresc, in care luna respira aburi calzi in linistea inghetata...Poeziile dvs despre natura sunt ca peisajele lui Poussin, ireal de frumoase, pentru ca priviti natura prin ochii duiosi ai lui Dumnezeu!..

Adăugat în 05/03/2013 de loredanam

Minunată reverie,recreatoare dar și creatoare de frumos atunci când în mijlocul oazei de liniște și pace se află o inimă simțitoare. Sau mai degrabă invers:O inimă simțitoare,jinduind, după liniște și pace,crează „în vitro”și trăiește „virtual” ce a creat,temându-se să scoată o vorbă sau să facă un pas,ba mai mult, temându-se chiar să clipească din ochi, pentru a nu destrăma minunata reverie,
după care, sufletul tânjește. Dar ca tot ce-i pământesc, fie real fie virtual,totul se destramă,lasând
sufletul flămând...Atunci copilulDomnului „cu sfiiciune„recunoaște că numai în binomul părtășiei cu
Isus în rugăciune, găsește MINUNATA REVERIE CARE PROMITE SĂ ȚINĂ ETERN.
Fi binecuvântat,frate Victor. Domnul să te lărgească,pentru lauda LUI dar și pentru a bucura
inimile copiilor LUI. Multă pace!

Adăugat în 06/03/2013 de hazcornel