Mi-e dor de primavara, Doamne
De flori de mar cu-al lor parfum,
De raza soarelui ce arde,
De gandul vantului cel bun
Caci nu mai vreau sa-aud de gerul
Ce peste tot a stapanit,
Peste gradina sufletului care
A fost odata inverzit.
Trezeste iarasi duhul vietii
In cei ce-au inghetat pe drum
Fa sa vibreze existenta
In orice trup pe-acest pamant!
Sa se topeasca sloiul rece
Ce-atarna-n jos atat de greu
De inima pietrificata
Ce a uitat de Dumnezeu
Fa sa rasara bulbul care
A fost odata propagat,
Dar a-nghetat in iarna rece
Caci n-a pastrat vesmantul pe care i l-ai dat!
Refuz sa cred ca orice suflet
Oricat de gheata ar fi el
Nu s-ar topi la stralucirea
A soarelui, Emanuel
Doresc o primavara-n suflet
Sa-avem in fiecare zi,
Sa-nmugureasca in noi cuvantul
Ce ne va duce-n vesnicii.
”Doresc o primavara-n suflet
Sa-avem in fiecare zi,
Sa-nmugureasca in noi cuvantul
Ce ne va duce-n vesnicii. ”
Domnul sa te binecuvinteze!