AM CAUTAT PE DOMNUL!


*
”Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns;
m-a izbăvit din toate temerile mele.”(Ps. 34.4)
Nimic în fața Domnului, nu era ascuns,
Mi-a luat toate poverile mele grele.

Mă zbăteam furibundă în neștiință,
Prinsă în uneltirile celui viclean,
În disperare era, a mea conștiință,
În mizeria umană mă bălăceam.

Fără de Dumnezeu, eram de plâns,
Mă scufundam în noroiul păcatului.
Și multă amărăciune-n inimă am strâns,
Cuprinsă de întunericul adâncului.

Îi râdea morții mustața, de chinul meu,
Reteza zilele vieții mele, cu lăcomie.
Zburau zilele udate de lacrimi mereu,
Până când m-a inundat Lumina Vie.

Atunci dragostea din jertfă dăruită,
A revărsat iertarea, din sângele scurs
Din Isus, ce-a suferit crucea cumplită.
El mi-a pregătit al sfințirii mele parcurs.

Pentru mine-a pătimit ura şi ruşinea,
Ca să am parte, de-a mântuirii bucurie.
A depărtat din sufletul meu, amăgirea,
Al Său sânge stă vieţii mele mărturie.

Mi-a scos din focul iadului înfiorător,
Sufletul meu, l-a smuls din mulţimi de păcate.
Din înălțimi o mână, mi-a întins ajutor,
Și m-a îmbrățișat cu o dragoste aparte.

Isus mi-a întins mâna cu nespusă iubire,
M-a smuls din întunecata noapte adâncă.
M-a spălat de nămolul de cruntă amăgire,
M-a urcat pe-a neprihănirii sfântă stâncă.

Sufletu-mi mângâiat, de razele de soare,
Pe calea-ngustă merge pătruns de bucurie,
În veşmântul cel nou, țesut din îndurare,
Urmează spre înălțimi cu dor, Lumina Vie.

Oricât de dureros sau de greu, ar fi să fie.
În urma Lui Isus, spre înălţimi mă avânt.
Cu dor urmăresc a neprihănirii veșnicie,
Să pot atinge sfințenia cerută unui Sfânt.

Amin!