Nu mă tem de valul care,
Bate rău şi e turbat,
Eu, mă tem de Domnul care,
S-a jertfit şi m-a iertat.
Nu mă tem de-ameninţare,
Când e valul furios,
Ci, mă tem de Domnul care,
M-a făcut sfânt, credincios.
Nu mă tem de întuneric,
Şi de tot ce e spurcat,
Ci, mă tem de Domnul vieţii,
Care, m-a eliberat!
Nu mă tem de mâna care,
Mă loveşte -aşa de greu,
Eu, mă tem de Luminarea,
Care-mi este: Dumnezeu.
Eu, mă tem de Domnul Care,
Sfânt, curat a pătimit,
Şi, prin sfânta Lui Putere,
Pe Satan, l-a biruit!
Sunt încercări de toate felurile, copiii Domnului sunt loviţi cu multe. Unele din ele, se regăsesc în versurile de mai sus.
Foarte frumos,sora Sanda.Dumnezeu să te scoată biruitoare din toate încercările.
Admir versul curat, fara sfortari, construit frumos, si deopotriva, adevarurile ascunse in el...
Fiti binecuvantata!
Multa incredere in Domnul si multa pace!