Strigă gâşte sus...
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 06/03/2013
Pâcla-ncâlcită-n vârfuri de copaci
Pe braţe şi tulpini în jos se lasă,
Nu prea pricepi ce trebuie să faci
În primăvara cu perdeaua trasă.

De undeva, din mâglă strigă larg
Gâştele sus cu glasul în durere
Căci şi-a pierdut întinsul lor şirag
Calea ce duce-n centrul primăverii.

De negură am fost şi eu cuprins,
Iar ochii vor să-mi fugă mai departe
Şi mi-ar striga întregul meu aprins
Ca zburătoarea după libertate.

Aş geme ca un suflet rătăcit
Prin valurile moi de negureaţă
Cu braţele lăsate, obosit
De încercări şi întristări de ceaţă.

Parcă şi primăvara-n calendar
Şi-a înflorit voioasă mărţişorul...
Ca gârliţa sunt, care un hotar
Nu poate să-l descopere cu zborul.

Din calea sa, uitându-se în jur,
Temându-se de orişice primejdii,
Dar zboară înainte şi mai dur
Condusă de aripile Nădejdii.
Emotionant mesaj!Am citit undeva caci ele, zburatoarele la inalta distanta, ''isi aleg'' pasarea comandant care le caluzeste, sigur la tinta, ele insotind-o cu sunete numai de ele intelese,acolo in calatoria lor.Ma gindeam si la vislasii ce trag impreuna in ritm sonor la cirme, ma gindesc si la noi, crestinii, ce bine ar fi sa nu ne cintam fiecare,melodia proprie ci a Bibliei!Am avea sigur ,zborul, asigurat.
Adăugat în 06/03/2013 de sanda_tulics
Deosebita, ca toate de altfel, fii binecuvantat!
Adăugat în 06/03/2013 de lboltasu
Mulțumim Lui Isus Domnul nostru că ne-am găsit libertatea în El și ne va coduce zborul până vom
ajunge la destinație. Dumnezeu să te binecuvinteze,frate Victor,cu sănătate,să aduci încă multe,
multe bucurii cu darul minunat.
Adăugat în 06/03/2013 de ana_haz51
Ortodox fiind mergeam la biserică „din an în paști”.Ca și copil n-amînțeles nimic.Ca adult, când aș
fi putut înțelege ceva, pâcla-ncâlcită-n vârfuri de copaci, a curs și peste mine și dacă Domnul nu
și-ar fi trimis LEBEDELE Lui ,să dea la o parte „perdeaua”aș fi rămas în rândurile „celor cu gâtul
scurt” iar la sfârșitul alergării”mi-aș fi plâns și eu cu strigăt ,primăvara perdută,ca un suflet obosit
și rătăcit ,care nu și-a găsit ODIHNA.
Azi sunt de 14 ani „ca gârlița” care zboară „dur”,căutând să mă păzesc de orișice primejdii ,
„condus de aripile nădejdii” și completez:CRE NU MINTE!
Mulțumesc Domnului pentru tine pentru mine și pentru toți cei pe care Domnul ia căutat și i-a
condus în primăvara Vieții veșnice!!!
Adăugat în 07/03/2013 de hazcornel
Statistici
Opțiuni