De Cel Etern, din Veşnicie
De Cel Etern, din Veşnicie
Vorbesc cerul şi cu pământul,
Prin grandoarea lor deplină
Ce se exprimă prin Cuvântul
Cel plin şi dătător de viaţă,
Unic în Univers fiind creator,
Ce-Şi exercită a Sa putere
Prin braţul Său, cel iubitor.
De Cel Etern, din Veşnicie
Vorbesc pe ceruri stele mii,
Ce-s aranjate în pleiade
Formând frumoase Galaxii,
Formând în vastul Univers
Podoabe-n mii şi mii de faze,
Comori care au fost create
Ce-aruncă minţile-n extaze.
De Cel Etern, din Veşnicie
Vorbesc lumile din Univers,
Ce n-au trăit păcatul greu
Dar care ştiu cumplitul mers,
Care-a adus din ceruri sus
Dumnezeirea cea-ntrupată,
Şi-n Jertfa sfântă din Calvar
Prin umilinţă-a fost plecată.
Flavius Laurian Duverna
07 martie 2013