Se ruga un om bolnav
În a lui grea suferinţă
,,Tată-ţi mulţumesc, căci sclav
Nu mă ştiu, ci-n biruinţă,,

Căci atunci când eu mă lupt
Cu durerile străine
Din Cuvântul Tău mă-nfrupt
Ajutor îmi eşti ştiu bine

Când gândirea-mi este stearpă
Şi cuvinte numai am
Tu-mi vorbeşti iubite Tată
De al Tău iubit sfânt har

Mă înveţi să port răbdare
Căci a mai rămas puţin
,,Iată se zăreşte-n zare
Cel,ce ştie al tău chin

Va veni chiar pentru tine
Să te ducă sus, acasă
Ca să ştii eterne zile
Căci durerea-ţi va fi ştearsă

Sunt cu tine, nu te teme
Chiar de răul te-mpresoară
Şi-ţi vorbeşte numai rele
Pentru el Eu am ocară

El va arde pe vecii
Tu să te încrezi în Mine
Căci sunt Tatăl celor vii
Tată sunt şi pentru tine

Nu te voi lăsa să mori
Căci tu eşti a Mea făptură
Te iubesc şi vreau să zbori
Să ajungi în a Mea mână

Mângâiat să fii de Ea
Şi în casa părintească
Să trăeşti doar Dragostea
Ce pe veci a fost aleasă.

Amin!