Mai e puţin şi voi pleca
Spre zările albastre.
De lumea-aceasta voi uita
Căci veşnic mă voi bucura
Printre milioanele de astre.

Mai e puţin şi-am să pornesc
Spre patria de sus.
Acolo ştiu, am să-nfloresc
Şi n-am să mai îmbătrânesc
Căci voi fi cu Isus.

Mai e puţin şi am să zbor
Spre ţara minunată.
Spre ţara ce-o aştept cu dor,
Unde al vieţii sfânt izvor
Nu seacă niciodată.

Mai e puţin, foarte puţin
Şi voi pleca acasă.
Napoi în lumea n-am să vin
Căci voi cunoaşte pe deplin,
Cetatea cea frumoasă.

Mai e puţin şi voi primi
Cununa bucuriei.
Dar pân-atunci mă voi sili
Şi viaţa îmi voi sprijini
Pe Domnul veşniciei.