Lucram și două mâini iubite
tiptil, de undeva veneau...
duios și cald, abia simțite,
duios, pe ochi mi se lipeau.

Îmi dam, cu dulce-ndată seama
în clipa următoare-apoi
că nu-s decât a tale, mamă,
că nu pot fi-alte mâini mai moi...

Știam că-n clipa următoare
luându-le-am să te privesc,
cum aș privi deodată-n soare
și m-ar cuprinde-un har ceresc.

Așa astept, pe negândite
să-mi faci, Isuse drag curând...
voi ști că-s mâinile-Ți iubite,
dar vreau să fiu și-atunci lucrând.