DE-AI PRIVI MAI DES LA CRUCE...
*
- Sunt slabă Doamne, dă-mi putere,
Fii sufletului meu mângâiere.
Nu-mi place starea asta de căldicel,
Vreau să ard pentru Tine Emanuel.
- De-ai privi, mai des la cruce,
Ai vedea cum iubirea curge.
Iar vântul, ce poveri aduce,
Așa cum vine, așa le scurge.
Te-ai strădui, ca să iubești,
Cum te-a iubit Dumnezeu.
În neprihănire să trăiești,
Cum ți-a cerut-o Fiul Său.
N-ai cădea, în obscuritate,
Te-ar lumina razele sfinte.
Ai învăța a legii dreptate,
A Prea Iubitului Părinte.
De-ai privi mai des la cruce,
Ai simți harul jertfei curgând,
Când ai ajunge la o răscruce,
Te-ai sprijini pe Păstorul Blând.
Ai ține trăirea în ascultare,
Supus poruncilor sfinte.
Neprihănită ar fi a ta stare,
Și inima ți-ar fi fierbinte,
Dup-a cerului splendori,
Cu dor aprins de Mirele Iubit.
Ai zări a primăverii noi zori,
Isus în viaţa ta, ar fi Slăvit.
Amin!
Intr-o autocercetare, poezia s-a nascut ca o automustrare.