Timpul
Timpul e flacăra unei lumânări,
Insuficientă ca lumină,
Dar îndeajuns ca să aprindă,
O mare nenorocire...
Timpul e ticăitul unei picături de apă,
Cantitativ neînsemnată,
Dar suficientă ca să ia ,
Cuiva mințile!
Timpul e parfumul unei flori,
Delicat și suav,
Dar atat de pătrunzător,
Să schimbe inimile!
Timpul e gustul unui pahar cu apă,
Deși este altcineva însetat,
Tu vei simți pe buze,
Răcoarea cerului !
Timpul e îmbrațișarea unui copil,
Ce pedepsit în năzbâtii,
Caută cu disperare,
Tot Brațele Mamei!
Timpul este graba Tatălui,
Să ne ia acasă,
Și Harul amânării,
Ca niciunul să piară...
Timpul este acelasi pentru toti,fie bogati, fie saraci, depinde de fiecare cum il pretuim...
nicia asigurată cu El.Domnul să te binecuvinteze frate Cristinel, frumoasă poezie.
Să ne ia acasă,
Și Harul amânării,
Ca niciunul să piară..." Paradoxul timpului, minunat exprimat! Dar totusi, timpul, de vreo 17 ani, trece mai repede, n-ati sesizat?