Vandut intr-un maidan de praf
de inima ce s-a topit in lacrima pustie
in pieptul care n-a durut si a dorit sa fie,
de gandul ce-a plecat hai-hui in lumea codrului
de cel cu care a mancat pana si-un ultim dumicat
farama foamea -a impartit ca pe-un destin.

n-a fost durere vinovata si pusa-n lanturi viata toata
nici fire pusa-n canoane si rasuflata-n barbi profane
nici strigat laudat in uliti si pus la ziduri infame
nici brat de fier ca sa striveasca' pe cel cazut in lut stingher

El a rabdat caderea frunzei si locul gol din ram
pe cel ce loc nu are -n suflet si-i singur in ocean...